Radio România Cultural
Emisiuni
Orașul vorbește
Ilustrată din Amsterdam - Restaurarea cu public, o tradiție în muzeul Mauritshuis

Ilustrată din Amsterdam - Restaurarea cu public, o tradiție în muzeul Mauritshuis

29 Aprilie 2024, 08:00

În 2018, Rijksmuseum a anunțat că Rondul de noapte va intra într-un proces de cercetare și restaurare în prezenţa publicului. Anunțul a creat vâlvă în presa de specialitate (și nu numai), poate pentru că vorbim de unul dintre cele mai cunoscute tablouri semnate de Rembrandt van Rijn. Puţini știu, însă, că tonul acestei tendințe a fost dat de muzeul Mauritshuis din Haga, încă din 1994, cu Fata cu cercel de perlă a lui Johannes Vermeer.

Care sunt avantajele și dezavantajele restaurării cu public? Răspunsul la această întrebare l-am căutat având ca punct de plecare cel mai recent proiect al muzeului Mauritshuis: restaurarea unui tablou semnat de Paulus Potter, Taurul (fig. 1), o pânză de dimensiuni foarte mari, considerată „rondul de noapte” al muzeului Mauritshuis. Timp de un an și jumătate, publicul va putea să urmărească și să interacționeze cu restauratorii într-una din sălile muzeului

Taurul, capodopera lui Paulus Potter din 1647

Compoziția tabloului este remarcabilă: în centru domină un taur, în picioare, iar la umbra copacului din partea stângă este o altă bovină, care se odihnește. De după copac apare ciobanul, care are în grijă alte trei animale: un berbec, o oaie și mielul ei. Aflat în fața tabloului, vizitatorul e confruntat cu privirea directă a animalelor.

Nu se știe pentru cine a făcut pictorul această pânză de dimensiuni foarte mari (236,5 × 341 cm), dar știm că apare pe piață în 1664, la o licitație din Amsterdam. Din 1749 pânza e în colecția Prințului Willem al IV -lea, iar în 1795 este furată de francezi, împreună cu alte 200 de opere de artă. Napoleon duce tabloul la Paris, în muzeul Napoleon (astăzi Luvru), unde rămâne până în 1815.

Publicul francez a fost de-a dreptul fascinat de acest tablou, spune Martine Gosselink, directoarea muzeului Mauritshuis: „Francezii se întrebau cum e posibil ca un personaj atât de comun, un taur, să primească un loc atât de important într-un tablou. Erau obișnuiți cu astfel de dimensiuni, dar mai degrabă pentru scene biblice, mitologice, sau pentru portrete de regi și împărați, dar nu pentru un taur. A fost un magnet pentru vizitatori. După căderea lui Napoleon, aproape toate operele de artă furate s-au întors în Olanda, inclusiv Taurul lui Potter, care pentru o perioada îndelungată a fost considerat unul dintre cele mai importante tablouri din colecția națională.”

Catalogul din 1850 cu întreaga colecție a muzeului Mauritshuis a avut pe copertă Taurul lui Paulus Potter (fig. 2).

Fig. 2 – Notitie der schilderijen van het Koninklijk Kabinet te ’s Gravenhage, 1850

Care sunt avantajele și dezavantajele restaurării cu public?

Din 1994 încoace, când a avut loc prima restaurare în prezenţa publicului, vedem că lucrările alese sunt de obicei cele semnate de pictori renumiți, lucrări pe care muzeele nu-și permit să le „ascundă” în atelierul de restaurare într-un proces care durează luni sau chiar ani.

De curând, am avut privilegiul de a intra în atelierul de restaurare al muzeului Frans Hals din Haarlem. De patru ani, una dintre capodoperele muzeului – Sfântul Luca o pictează pe Maria – se află acolo pentru restaurare, departe de ochii publicului. Pictura va reveni în muzeu la sfârșitul lunii septembrie, când va fi găzduită o mare expoziție dedicată pictorului Maarten van Heemskerck.

Restaurarea cu public este, astfel, un avantaj pentru un muzeu care se află sub presiunea politicului. Pentru Rijksmuseum, cinci-șase ani fără Rondul de noapte ar însemna reducerea drastică a numărului de vizitatori, care aleg muzeul în special pentru această lucrare a lui Rembrandt.

Un alt avantaj este apropierea de vizitator, spune Martine Gosselink, directoarea Mauritshuis. „Trebuie să o faci într-un mod foarte interesant pentru vizitatori: să explici foarte bine ce se întâmplă, ce fac restauratorii, de ce este nevoie de restaurare, ce rezultate sunt așteptate, cât va dura acest proces, ce materiale se folosesc.”

Este exact ce-și doresc și restauratorii. Abbie Vandivere și Jolijn Schilder sunt cele două experte pe care publicul le va vedea în „grajdul” în care va fi restaurat Taurul lui Paulus Potter. Cum altfel ar fi putut fi denumită una dintre sălile muzeului, transformată în atelier de restaurare pentru acest tablou? „Suntem persoane cu simțul umorului”, îmi mărturisesc amuzate cele două doamne.

Tehnologia de astăzi oferă nenumărate posibilități pentru cercetarea unei pânze. În urma cercetărilor se obțin numeroase informații legate de tehnica și materialele folosite de pictor, dar și de restaurările anterioare.

Până la 1 iunie Taurul va trece prin această etapă de cercetare. Vizitatorii care vor intra în „grajd” vor fi martorii unui proces în care aparatele performante de scanat și de fotografiat vor fi la lucru. După aceea va începe restaurarea propriu-zisă.

Pentru Abbie Vandivere restaurarea acestui tablou a fost întotdeauna un vis care, iată, a devenit realitate. „Este o pictură extraordinară, în primul rând datorită dimensiunilor, e cea mai mare din colecția muzeului. Este un format pe care îl regăsești mai degrabă în cazul portretului unui rege sau al unui portret de grup. Și ce avem aici? O vacă! Nici că se poate o pictură mai olandeză decât asta. În plus, pentru un restaurator este o adevărată provocare.”

În comparație, portretul lui Napoleon Bonaparte din colecția Rijksmuseum are 226,5 × 146 cm, iar portretul de grup Rondul de noapte al lui Rembrandt 379,5 × 453,5 cm.

Procesul de restaurare este unul foarte meticulos și de lungă durată, în care restauratorul lucrează concentrat. Liniștea este esențială, adaugă Martine Gosselink. „Trebuie să-i asiguri restauratorului o atmosferă optimă de lucru. Cum obții acel echilibru? În Mauritshuis am ales să montăm un perete de sticlă, prin care vizitatorul poate să urmărească procesul. Am prevăzut în agendă și momente pentru întrebări și răspunsuri, în care publicul poate interacționa cu restauratorii, dar cele mai multe informații sunt oferite digital prin diferitele ecrane instalate în afara atelierului improvizat, prin fotografii cu tabloul în diferite stadii de cercetare sau restaurare. Pentru copii, în special, va fi interesant. Totul este ludic și în același timp educativ.”

Un proces de restaurare însă nu e întotdeauna un spectacol estetic. Când am văzut prima dată Rondul de noapte scos de pe ramă, am făcut un pas înapoi. Mi s-a părut un tablou „dezbrăcat”. Iar când am intrat în atelierul unde se restaurează pânza lui Maarten van Heemskerck, Sfântul Luca o pictează pe Maria, am avut un adevărat șoc: tabloul era tăiat în două, avea multe puncte albe pentru retușuri și erau fragmente de culoare care dispăruseră total (fig. 3).

Fig. 3 – Sfântul Luca o pictează pe Maria, Maarten van Heemskerck, în atelierul de restaurare al muzeului Frans Hals din Haarlem

Exista apetit din partea publicului?

Într-un articol publicat în 2018 de revista internațională de artă Apollo, curatorul colecției de fotografie de la Institutul Warburg din Londra, Paul Taylor, spunea: „Nu cred că merită efortul de a mă uita la picturi peste umărul restauratorilor, dar alții pot fi de altă părere.”

În același articol, Ian McClure, pe atunci director al institutului pentru conservarea patrimoniului cultural de la Universitatea Yale, recunoștea că un astfel de proces ar putea fi lipsit de atractivitate pentru public, însă „echipamentele […] au și ele un farmec aparte: microscoape mari montate pe podea, bancuri de lumini, echipamente de imagistică”.

Directoarea muzeului Mauritshuis este sigură că următorul an și jumătate va fi un succes. Martine Gosselink: „În fiecare săptămână avem un moment pentru întrebări și răspunsuri. Sunt oameni care vin aici foarte des, sunt pasionați. Avem adevărați fani ai muzeului, care sigur vor vrea să urmărească acest proces și să interacționeze cu restauratorii. Acea oră rezervată publicului este foarte importantă.”

„Pentru noi e foarte important să arătăm tinerei generații ceea ce facem”, adaugă Jolijn Schilder. „Vrem să le arătăm că tabloul e foarte important, că putem învăța foarte multe analizându-l. În același timp vrem să le arătăm vizitatorilor ce înseamnă restaurarea, de ce o facem și cum.” (fig. 4)